Vrei să fii mai fericit şi să ai mai mult succes?
Învaţă să iubeşti oamenii

Cercetările ne arată, că strategiile de dezvoltare personală cele mai bune, au legătură cu ţine însuţi doar în mică măsură. Există metode bazate pe cercetare, pentru a-ţi creşte încrederea, flexibiltatea, asumarea riscurilor şi adaptabilitatea sau oricare dintre abilităţile necesare pentru a avea succes în viaţă. Şi mesajul e foarte clar:
Fii mulţumit de tine însuţi sau schimbă modul în care priveşti cât eşti de capabil sau în general lucrurile şi vei excela.
Cu toate acestea, cele mai multe dintre strategiile de dezvoltare personală se concentrează prea mult asupra persoanei implicate în proces. De cele mai multe ori, rezultatele pe care încerci să le obţii schimbându-ţi obiceiurile, atitudinea şi comportamentul, depind de felul în care priveşti oamenii şi cum interacţionezi cu ei.
Pentru că punem prea des întrebarea: “Cum îi pot schimbă pe ceilalţi?“ când o întrebare mai bună ar putea fi, “Cum aş putea face să văd mai des partea bună a oamenilor?”.
Iar alegerea de a avea încredere în oameni şi a da credit calităţilor celor din jur are mari implicaţii în eficienţa unui demers de dezvoltare personală.

Dar de ce este aşa de greu să avem încredere în oameni?

Poate fi greu de crezut că ceilalţi oameni au în general cele mai bune intenţii. Prin puterea exemplului, suntem obişnuiţi de la o vârstă fragedă să căutăm vinovaţi, să fim critici cu celelalte persoane şi chiar de-a dreptul suspicioşi. Părinţii caută mereu vinovaţi pentru lucrurile care le displac, punctează prea des greşelile prin comparaţie cu reuşitele şi le spun copiilor să se ferească de străini pentru a fi în siguranţă. Şi nu e greu să găseşti dovezi în viaţă de zi cu zi că expresii de genul “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune” au o parte de adevăr.

Evenimentele negative din trecut rezistă mai mult timp în memoria noastră decât cele pozitive. Ca psiholog, Roy Baumeister a spus într-un mod binecunoscut “Răul e mai puternic decât binele.” Acest lucru poate fi tradus cam așa: pentru a supravieţui în acest mediu înşelător (în special cel social), oamenii aleg să-şi amintească de dăţile când au avut încredere în cine nu trebuia, când au fost dezamăgiţi sau trădaţi sperând că astfel nu vor mai fi răniţi. Zicale de genul „Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt!”, vin să confirme puterea acestui mecanism de protecţie aşa cum şi afirmă ridicolul de a construi reguli inflexibile, neadaptate realităţii.

Nu am învațat sa facem pace cu emoțiile noastre neplacute și să le integrăm ca parte necesară din noi, ci dimpotrivă construim în permanență mecanisme de aparare și evităm situațiile in care apar.

Prin comparaţie, toate momentele când încrederea în oameni a dus la rezultate minunate, nu au avut un impact emoţional suficient de puternic pentru a rămâne bine întipărite în memorie. Iar asta e pentru că nimeni nu ne învaţă să recunoaştem şi să exprimăm recunoştinţă, ci în schimb suntem învăţaţi să zicem un mecanic „Mulţumesc!”.

Mai mult, oamenii au o dorinţa foarte puternică de a se vedea într-o lumina pozitivă şi suntem adesea învăţaţi să facem comparaţii. Aceste lucruri ne pot determina să vedem mai puţine părţi pozitive la cei din jur. Cercetările ne arată că noi tindem să credem că suntem mai buni decât majoritatea în aproape orice domeniu, lucru care ne face să îi considerăm pe ceilalţi mai slabi — inclusiv că nu sunt de încredere.

În cele din urmă, în timpul cercetărilor asupra optimismului — incluzând încrederea în oameni — aproape toate indiciile ne arată că oamenii, atât în ceea ce priveşte succesul în viaţă cât şi în carieră, se tem să nu fie consideraţi nerealişti, ca şi “Pollyanna”, personaj din cărţile pentru copii, excesiv de optimistă şi veselă. Gândiţi-vă doar, câte cuvinte sunt în vocabular pentru a descrie persoanele care au încredere prea uşor în ceilalţi: încrezător, ingenuu, credul, inocent, imbecil, nătâng, serviabil, tont, idiot, prost, amăgit, înşelat, păcălit, trădat, jecmănit,… aţi prins ideea.

Cercetarea sugerează că atunci când percepem pe cineva că fiind inocent şi drăguţ, avem tendinţa să îl considerăm mai puţin competent, eticheta pe care o evităm cu orice preţ. După cum spune romancierul Laurell K. Hamilton, “Să nu ai niciodată încredere în oamenii care zâmbesc mereu, ei fie, vor să vândă ceva, fie nu sunt prea deştepţi.”

Abordarea dezvoltării personale nu e doar despre tine

Dacă ai încercat vreodată orice formă de meditaţie, cu siguranţă că ai experimentat frustrarea unui mediu lipsit de distrageri, zgomote din vecini, întreruperi şi o agenda prea plină care îţi ocupă fiecare gând. Mie mi se pare că meditaţia nu se învaţă în o mănăstire liniştită sau în izolare ci dimpotrivă, provocarea e să poţi să faci o meditație printre oameni. La urmă urmei meditaţia este cum să înveţi să observi distragerile şi gândurile fără să te laşi prins în şuvoiul lor.

La fel, dezvoltrarea persoanală este despre acceptare, acceptare de sine şi că ceilalţi au şi comportamente neplăcute fară să le fie afectată capacitatea de a face lucruri bune. Cu siguranţă, există riscuri atunci când alegi să ai încredere în ceilalţi, dar avantajele ar putea să cântărească mult mai mult, mai ales în contexte sociale. Conflictul este o parte grea dar inevitabilă a vieţii noastre. Potrivit profesorului Chris Argyris de la Harvard Business School, cauza principală a conflictelor de la locul de muncă o constituie “gradul de implicare”. Acest lucru înseamnă că o persoană primeşte informaţii neutre, dar presupune că există intenţii răuvoitoare, mai pe româneşte „trage concluzii pripite”. Urmarea firească poate fi lipsa de încredere şi comportament neconstructiv.

De exemplu, atunci când primeşti un e-mail de la un coleg cu care nu eşti în relaţii prea bune, e foarte puţin probabil să nu găseşti ceva care te deranjează şi care te pune în defensivă. De fapt, există cerecetari care sugerează că interpretăm toate e-mailurile într-un mod mai negativ decât a intenţionat autorul lor să fie. Probabil că de aceea nu e deloc suprinzător că CEO-ul PepsiCO, Indra Nooyi a spus că cel mai bun sfat legat de carieră, pe care la primit a fost “asumă-ţi intenţii bune”.

Una dintre cele mai mari oportunităţi de a progresa vine din felul în care ceri o părere despre tine şi ce vei face după, cu informaţia primită. Cercetările demonstrează că, în timp ce cei care au curajul să-şi spună punctul de vedere aduc îmbunătăţiri la modul în care relaționeaza, foarte mulţi se tem să o facă, fiind îngrijoraţi că vor fi judecaţi, că aportul lor nu va fi bine primit. Pur şi simplu, presupunând că ceilalţi au cele mai bune intenţii, te poate ajuta, fără să trebuiască să iei lucrurile personal. Presupune că oamenii sunt rău intenţionaţi şi ei ţi-o vor demonstra de fiecare dată, distrugând astfel fiecare ocazie de a te apropia de acele relaţii care pot ajută la starea de bine şi la succesul tău. Tot aşa se explică şi puterea superstiţiilor la sate. Dacă crezi în superstiţii, vei conduce prin acţiunile tale exact spre împlinirea acestora.

Cărţile şi cursurile de dezvoltare personală sunt o modalitate foarte bună de a-ţi îmbunătăţi viaţă. Dar, concentratrea lor tipică pe persoană ta, poate avea că rezultat limitarea abilităţilor tale de a scoate la iveală partea frumoasă a lumii din jur, care este plină de oameni, în timp ce tu eşti doar unul dintre ei.

Modul în care faci față situațiilor conflictuale, încrederea în intenţiile bune ale celorlalţi împreună cu modulin care îți exprimi recunoştinţa pentru faptele lor benefice ţie, modul in care primesti feed-back-ul, acceptarea de sine, eliberarea de vină şi responsabilitatea pentru ceea ce simţi s-ar putea să fie legate de credinţe care blochează întreg procesul tău de dezvoltare personală.

Comunicarea Conștientă este un mod de a comunica în care suntem conștienți de emoțiile și nevoile celor implicați.

Te invităm la un atelier de Comunicare Conştientă. Vei dobândi instrumente cu care să-ţi rescrii întregul set de credinţe astfel încât să poţi deveni un om autentic, cu multă acceptare de sine și pentru ceilalți şi în mod evident, mai fericit.

2017-04-25T06:54:20+00:00